CABINET DE PSIHOTERAPIE - Bucuresti - ARTICOLE - Divortul

Divortul sau Pierderea Universului Personal

De ce ne este frica in clipa in care ne despartim de un partener de cuplu ? Poate ca ne este frica sa facem fata vietii singuri, sa ne asumam intreaga responsabilitate pentru bunastarea noastra, iar aceasta frica creste suferinta si anxietatea de separare de un partener de care probabil ca ne-am despartit cu mult timp in urma. Dupa separare, stima de sine este puternic zdruncinata. Divortul poate aparea ca o experienta umilitoare.

In societatea noastra dintotdeauna competitiva imaginea noastra depinde de succesul personal iar tot ceea ce este vazut ca fiind un esec se reflecta in intreaga noastra personalitate. Prestigiul se pare ca este una dintre cele mai importante calitati, iar divortul este frecvent asociat cu esecul personal. In special femeile sunt receptive la aceasta evaluare eronata. Unele dintre ele pot trai sentimente de insecuritate ca o consecinta logica a divortului. In fapt acest sentiment arata doar indoieli cu privire la sinele/self, o exagerata dorinta de protectie si o teama de dezaprobare publica. In cazul barbatilor, ei privesc mai rar divortul ca pe un esec sau nesansa, si sunt mai dispusi sa profite de noua posibilitate ce se intrezareste. In cazul ambelor sexe, cred ca o mai buna evaluare a experientei din relatia anterioara poate usura calea catre o noua relatia poate mai buna. Trecutul poate fi folosit in egala masura ca sursa a fricii sau ca baza pentru o mai buna intelegere si un mod mai matur de a vedea relatia de cuplu.

Separarea de Celalalt te poate face sa te simti : ranit/a, furios/furioasa, trist/trista, neinteles/neinteleasa, indignat/a, neapreciat/a, neatragator/neatragatoare, dezgustat/a, descurajat/a, dezamagit/a, ca si cum opinia ta nu ar conta, singur/a, exclus/a, rejectat/a, criticat/a, lipsit/a de afectiune sau ca sentimentul demnitatii personale a fost compromis. Iar aceste trairi pot produce anumite comportamente, de exemplu, daca ma simt ranit/a poate voi face depresie, daca ma simt indignat/a sau dezgustat/a poate voi deveni agresiv/a si voi incerca sa retaliez/sa ma razbun. Daca ma simt neapreciat/a sau poate neatragator/neatragatoare voi incepe sa evit societatea. Insa in ultima instanta, eu sunt cea care decide ce atitudine sa am in legatura cu experientele traite. ,,Telecomanda’’ este in mana mea, butonul rosu este pentru tristete iar butonul verde pentru stare de bine. Eu aleg pe care buton investesc !

Nu cred ca exista o varsta anume la care separarea poate fi considerata usoara. Cred ca mai degraba este vorba despre cat de detasati emotional sunt cei doi parteneri de cuplu la momentul la care decid sa se separe. Daca doar unul dintre cei doi parteneri doreste separarea ( pentru a obtine libertatea ca apoi sa intre intr-o noua relatie), suferinta celui ramas in ,, spate ‘’ este dublata de faptul ca a fost ,, inlocuit’’. Intrebarile cele mai frecvente pot fi : ,, - Ce are celalalt/cealalata si eu nu am ? Ce ii ofera celalalt/cealalta si eu nu i-am oferit ?’’. Intrebarile sunt in legatura cu imaginea de sine, cea care are cel mai mult de suferit de pe urma separarii. Pe de alta parte o casnicie plina de frictiuni sau umilinte, abuzuri si brutalitate (la care este posibil ca si copiii sa asiste neputinciosi) este mai putin de dorit decat o atmosfera de pace intru-o familie cu un singur parinte.